Micozele

MICOZELE CUTANEO-MUCOASE

Clasificare în funcţie de structura afectată :

Micoze superficiale  :

-dermatofiţii : pilomicoze, epidermomicoze, keratomicoze;

-candidoze cutaneo-mucoase ;

Micoze profunde  actinomicoza,  sporotricoza, cromoniaza,etc.

I.MICOZELE SUPERFICIALE
A.DERMATOFIŢII        

1. Pilomicozele manifestări patologice ale zonelor păroase ale pielii

Pilomicozele :

            - uscate, neinflamatorii (microsporia, tricofiţia şi favusul)

            - inflamatori, supurate (sicozisul şi Kerion celsi).

            Pilomicoze uscate

             a.Microsporia - plăci alopecice mari, scuamoase, cu perii rupţi la câţiva milimetri de la emergenţă.

 - ex.micologic al firului de păr : spori mici dispuşi la exteriorul firului de păr – ectotrix.

            b.Tricofiţia - plăci alopecice mici şi numeroase, cu firele de păr rupte la emergenţa lor (aspect de “puncte negre”).

            - sporii sunt mari, situaţi în interiorul firului de păr – endotrix

            -afecţiuni foarte contagioase - epidemii în colectivităţile preşcolare şi şcolare

-se vindecă la pubertate datorită modificării compoziţiei sebumului care devine fungicid.

c.Favusul mai puţin contagioasă,  evoluează şi după pubertate, lăsând o alopecie cicatricială în care persistă câteva fire de păr în smocuri.

firele de păr sunt mate, cenuşii, parazitate endotrix, leziunile având un miros de urină de şoarece.

-pielea afectată prezintă scuame gălbui ca sulful, înfundate în nişte depresiuni cupuliforme ale stratului cornos numite godeuri favice.

Pilomicoze supurate

d.Sicozisul micotic - barbă sau mustaţă, transmisă de cele mai multe ori de la animale bolnave

             - pustule foliculare (foliculite) care afectează o zonă circumscrisă a feţei, firele de păr de la acest nivel epilându-se uşor cu pensa (în sicozisul stafilococic leziunile sunt diseminate).

            e.Kerion celsi - masă pseudotumorală inflamatorie rotund-ovalară din care se elimină o secreţie purulentă “în stropitoare”, împreună cu firele de păr parazitate.

            - lasă o alopecie cicatricială definitivă.

Diagnostic şi tratament

Diagnosticul pozitiv : criteriul epidemiologic, examenul clinic local şi examenul micologic al firelor de păr şi al scuamelor.

Tratamentul

-administrare pe cale generală a antibioticelor antimicotice (ex. ketokonazol, imidazol) cel puţin o lună ;

-aplicaţii locale de soluţii de alcool iodosalicilic, Betadine sau derivaţi imidazoloci. pentru micozele uscate.

-în micozele inflamatorii este obligatorie epilarea manuală a firelor de păr parazitate şi aplicaţii locale cu soluţii antiseptice sau derivaţi imidazolici.

2. Epidermomicozele

            - afecţiunile localizate la nivelul pielii glabre :

Tinea facies -  pată eritematoasă ce se extinde centrifug ; placard eritemato-scuamos pruriginos, cu margini policiclice, periferia veziculoasă, activă (“herpes circinat”) şi centrul pălit.

Tinea corporis - trunchi şi abdomen

Tinea manum

- frecvent unilaterală, asimetrică (debut pe faţa palmară a unui deget extinzându-se pe faţa dorsală a mâinii până la articulaţia pumnului, mai ales în perioadele călduroase).

-forme dishidrozice (intens veziculoase), forme uscate keratozice (scuamoase) şi forme hiperkeratozice (cu fisuri dureroase).

Tinea inghinală (tinea cruris, intertrigo dermatofitic sau eczema marginatum)

- versantul crural al spaţiului inghinal ;

- placard pruriginos, eritematos, cu margini circinate,  active, cu extindere progresivă şi centrul palid.  

Tinea pedis

-spaţiile interdigitale : eritem, macerare, fisuri dureroase, prurit, margini active, extensive pe feţele laterale ale degetelor.

-alte manifestări clinice: dishidroziforme, keratozice şi hiperkeratozice.

Tratamentul micozelor pielii glabre - medicaţie locală

            - alcool iodosalicilat

            -derivaţi imidazolici: Biazol, Nizoral, Canesten, Travogen etc

            - alilamine: Lamisil, Terbisil, Exoderil

            - morfoline : Loceryl cremă.

            Onicomicozele (tinea unguium, onixisul dermatofitic)

-debut la capătul liber : pată iniţial albicioasă care creşte lent ; ulterior toată unghia este afectată, îşi piarde transparenţa, se îngroaşă, devin friabilă.

-diagnosticul pozitiv - confirmarea prin examenul micologic al fragmentelor obţinute prin raclarea unghiei.

Diagnosticul diferenţial : psoriazisul unghial, onixisul candidozic şi distrofiile unghiale nespecifice.

Tratamentul : general cu alilamine (250 mg/zi terbinafină – Lamisil, Terbisil) local cu topice antimicotice (Loceryl – sub formă de lac de unghii).

3.Keratomicozele

            Pitiriazisul verzicolor

-levură lipofilă, saprofită pe piele, Pityrosporum ovale şi orbiculare (colonizează pielea scalpului, toracelui superior şi a pliurilor)

-f. favorizanți: transpiraţiile abundente (tulburări neuro-vegetative, tbc pulmonar etc.), predisp. genetică.

Clinic : pete cafenii scuamoase, uşor eritematoase, bine delimitate, cu tendinţa de a conflua în placarde cu margini policiclice, asimptomatice.

            Forma particulară acromică: pete albe, hipopigmentate (fie prin efectul local de inhibiţie a melanogenezei de către acidul azelaic sintetizat de levuri, fie prin rolul de ecran jucat de suame şi coloniile de levuri) .

Tratamentul : laborios şi de lungă durată.

-medicaţie locală : soluţii eliberatoare de sulf (selsun şampon) derivaţi imidazolici (nizoral şampon sau cremă), alilamine (Lamisil ) etc.

            -sterilizarea lenjeriei de corp şi de pat.

Eritrasma

            -etiologie microbiană, produsă de  Corynebacterium minutissimum ;

            - placarde brune-cafenii cu scuame fine, nepruriginoase, dispuse în pliurile inghinale şi axilare, submamare şi chiar interfesiere.

            Tratamentul

            - local - creme sau pomezi cu eritromicină.

              - eficienţi şi derivaţii imidazolici.

           B.CANDIDOZELE CUTANEO-MUCOASE

            Specia cea mai des implicată-Candida albicans - saprofită în intestin şi la nivelul mucoasei bucale şi vaginale.

Factori favorizanţi :

-distrugerea florei microbiene antagoniste în urma tratamentelor îndelungate cu antibiotice cu spectrul larg ;

-tratamentul cu imunosupresoare (corticoterapia) prin scăderea mijloacelor de apărare ale organismului, precum şi deficitele imune cauzate de hemopatii maligne, boli neoplazice, SIDA etc. ;

-stările dispeptice, alcoolismul, bolile hepatice, avitaminozele, tuberculoza ;

-boli endocrine: diabetul zaharat, obezitatea, boala Addison, sind. Cushing ;

-mediul excesiv de umed (cofetarii, muncitorii din fabricile de conserve, spălătorii etc.) ;

-factori locali (purtătorii de proteze dentare) etc.

a.Candidozele mucoasei bucale

Comisurita candidozică (cheilita angulară, perleş)

-localizare la nivelul comisurilor bucale ;

-leziune eritematoasă acoperită cu un depozit alb cremos aderent, asociată cu ragade dureroase şi scuamo-cruste ;

Diagnostic diferenţial : perleşul microbian (streptococic) care apare mai frecvent la copii sau de manifestările angulare fisurale sifilitice ale adulţilor tineri.

Cheilita candidozică

-localizare la nivelul buzei inferioare (favorizată de macerarea mucoasei prin umectarea buzelor uscate de soare sau vânt, prezenţa unei dermatite de contact la ruj de buze, antibiotice, topice, paste de dinţi etc.).

-eritem, edem, descuamare, fisuri şi cruste iar subiectiv prin usturimi şi arsuri locale.

Stomatita candidozică

-interesează mai ales sugarii (mărgaritărel, muguet) datorită lipsei secreţiei salivare în primele două luni de la naştere)

-eritem difuz al mucoasei bucale (jugale, linguale şi palatine) care devine uscată şi deranjează copilul la supt ; mici depozite cremoase, aderente, de culoare albicioasă-gălbuie, care la îndepărtare lasă zone roşietice, erodate, chiar sângerande şi dureroase.

Glosita candidozică

- limba neagră, viloasă, limba saburală, limba uscată, roşie, depapilată

- senzaţii foarte bizare de gură opărită, gură uscată, înţepături, arsuri, parestezii

- diagnosticul diferenţial cu glosodiniile – femei cu tulburări endocrine (climax), digestive sau neuropsihice : senzaţii subiective supărătoare de arsură, înţepături, dureri, mâncărimi sau tumefierea limbii în lipsa manifestărilor obiective.

b.Candidozele mucoasei genitale

Vulvo-vaginita (femei)

Balano-postita (barbati)

            -eritem, edem, depozite cremoase, albicioase, eroziuni, senzaţie de prurit şi arsură.

c.Candidozele cutanate

Intertrigo candidozic

-localizare : pliurile inghinale, submamare, axilare, interdigitale (mai ales spaţiul III de la mână), periombilicale, retroauriculare etc.

-placarde bine delimitate, cu contur neregulat, roşii, pruriginoase, cu suprafaţa strălucitoare, acoperite de un depozit albicios ce reprezintă epidermul macerat. Limitele acestor placarde sunt marcate de un guleraş epidermic, iar în fundul pliurilor pot apărea fisuri dureroase;

Candidoza de scutece

-favorizată de o dermatoză preexistentă iritativă, de umiditatea crescută a zonei şi alcalinitatea urinei copilului, de iritaţii mecanice produse de scutece sau este consecinţa unei autoinoculări de la un focar digestiv.

-un placard eritematos perianal cu margini policiclice marcate de un guleraş epidermic scuamos, cu leziuni satelite veziculoase şi papuloase.

d.Candidozele unghiale şi periunghiale

Perionixisul candidozic

-are de obicei un caracter profesional (persoane care lucrează cu mâinile în umiditate)

repliul unghial şi subunghial tumefiat, pielea roşie, strălucitoare, sensibilă. La apăsarea pe bureletul inflamator se exprimă o picătură de puroi alb-gălbui. Durerea zonei se exacerbează la contactul cu apa caldă.

Onixisul candidozic

-debutează prin afectarea marginii proximale a unghiei

-lama unghială se îngroaşă, îşi pierde transparenţa, căpătând o culoare gălbuie- opacă -caracteristică, uneori cu nuanţa slab verzuie sau chiar negricioasă.

e.Levuridele

-reacţii alergice cutanate sau mucoase ce apar ca răspuns la prezenţa unui focar candidozic în organism ( mecanism de sensibilizare la distanţă)

- forme clinice variate: eczematiforme, eritemato-scuamoase, urticariforme.

Tratament

            - antibiotice poliene: nistatin sau stamicin, amphotericina B, natamicina ;

            - chimioterapice de tip azoli: econazol, miconazol, ketoconazol, clotrimazol, itraconazol.

Aceste substanţe se pot administra:

-local:

-pe mucoasa bucală: mucilagii cu nistatin (Micostatin), natamicin (Pimafucin), miconazol sau geluri cu miconazol (Daktarin gel) etc;

-pe mucoasa genitală: ovule cu nistatin, miconazol (Gynodaktarin, Gynozol), econazol (Gynopevaril) etc;

-pe tegument: pomezi, creme, unguente, soluţii anticandidozice.

-general: ketoconazol (Nizoral), fluconazol (Diflucan), itraconazol (Orungal, Sporanox) cu administrare orală.

II. MICOZE CUTANATE PROFUNDE

·         Actinomicoza

·         Sporotricoza

·         Micetomul

·         Etc.

Actinomicoza cervico-facială

- produsă de Actinomices Israeli - saprofit în criptele amigdaliene şi în spaţiile interdentare, mai rar, Actinomices bovis, izolat de obicei de la vite.

            - localizare cervico-facială ( limba, mandibula, planşeul bucal) sau localizare toraco-pulmonară sau abdominală.

            - nodozităţi subcutanate de mărimea unor nuci, de consistenţă dură, lemnoasă, cu tendinţă la confluare, ramolire şi fistulizare prin orificii multiple, cu eliminarea unei secreţii purulente, cu grăunţi gălbui, caracteristici. (osteomielită gravă cu spaţii chistice în interiorul osului, uneori cu extindere la orbită, oasele craniului şi chiar la creier. Starea generală rămâne mult timp nealterată ).

            Tratamentul - antibiotice în doze mari (penicilină, sulfamide etc.) şi tratament local (incizie, drenaj, debridarea ţesuturilor necrotice).

Sporotricoza

-produsă de filamentele şi sporii din grupul Sporotricum, inoculate prin traumatisme sau prin aport alimentar, locul de pătrundere fiind pielea şi mucoasele, parazitul diseminând apoi pe cale limfatică sau arterială.

-şancru de inoculare şi gome numeroase, dispuse pe un cordon limfatic , cu adenopatie uneori supurată. Gomele rvoluează rapid în câteva săptămâni spre supuraţie, fără semne inflamatorii, fără durere.

Tratamentul : iodură de potasiu 2-10 g/zi, per os şi soluţie iodo-iodurată 1% local